Porumbei Donek in Melbourne, Australia

Sunt porumbei frumosi, codalbi pe rosu intens, cu coada lata, purtata orizontal atunci cand merg, iar cand stationeaza, se sprijina in ea.

Si nu sunt orice fel de pasari, ci unele care mai prezinta si performante.

Concluzie: Desigur, Australia nu e o zona specifica acestui porumbel. Nu e nici macar vecina apropiata. Porumbeii se importa foarte greu si carantina este scumpa. Nu oricine isi permite si asta face si pretul de vanzare foarte mare. Probabil ca nu sunt multe crescatorii care sa aiba astfel de porumbei si se vor consangviniza rapid, insa, pentru pasionati, acesti porumbei vor produce satisfactie si bucurii pentru cativa zeci de ani.

Insa asta este benefic doar celor cateva persoane care isi pot permite aceasta rasa si nu e favorabil in nici un fel rasei in sine daca nu reusesti sa creezi nuclee de dezvoltare in zona in care ai adus porumbeii. Daca nu ai puterea financiara sa-i pastrezi in rasa pura, atunci trebuie sa ai la dispozitie macar pasari locale cu caractere asemanatoare, pentru a continua macar cu un metis multumitor ce prezinta caracteristici asemanatoare si care se poate transforma pentru o vreme intr-o rasa noua. Zic pentru o vreme pentru ca trebuie sa fi capabil sa poti importa peste ani noi exemplare din rasa de baza, pentru a intari ceea ce ai creat.

Foarte usor se uita ca nu ne putem permite sa pierdem porumbeii de baza, oricat de mult (sau mai ales pentru asta) am aprecia noua rasa. Avem obligatia sa crestem la fel de intens si rasa de baza. De aceea ma uit cu atata inversunare in urma, scotocind printre porumbeii actuali ai Orientului Mijlociu. In ziua de azi, avem nevoie cu disperare de rase de baza...

Este foarte posibil sa pierdem Rollerul Oriental daca nu reusim sa-l promovam cu aceeasi energie cu care promovam rasele romanesti. Dar nu numai Rollerul Oriental. Pana la disparitia insulei Ada-Kaleh, aveam in tara si pasari Donek. Si poate si altele, in general, rase preferate de turci, greci, sarbi, bulgari.