Bunica Lorenei povesteste de rollerii de acum 65, 70 de ani
In toamna asta, Lorena, fiica mea a avut o vacanta de vis la bunici, parintii sotiei. Lorena era deja plecata cu sotia cand am primit voiajorii (care se pare ca sunt totusi pereche). Asa ca a aflat la telefon. Si normal ca a povestit incantata la toata lumea de acolo. Ba chiar vroia sa se intoarca imediat acasa ca sa-i vada. Apoi, bunica a inceput sa povesteasca despre porumbeii pe care tatal ei ii crestea.
Mama sotiei (in varsta de 85 de ani la data scrierii articolului) este din localitatea Craciunesti, judetul Vaslui. Aveau acasa o livada mare de pomi fructiferi si veneau multi oameni din imprejurimi si cumparau fructe. Unii, neavand bani si stiind ca tatalui ei ii plac porumbeii, plateau in porumbei. Pe atunci, multe gospodarii cresteau porumbei pentru consum. Si asa faceau si ei. Faceau multi porumbei si aveau tot timpul la masa friptura de porumbel si mancare gatita. Pe iarna, pastrau cateva perechi si le tineau inchise in pod din cauza uliilor si rautatii unora dintre vecini.
Intr-o zi a venit de la targ (Negresti) cu doua perechi de porumbei roscati, - povesteste mama sotiei - care aveau un fel de guler pe ceafa, din pene rasucite. Toata ziua statea si le privea zborul. Il vedeam pe geam cum se bucura si noi copiii ieseam afara sa vedem si noi. Porumbeii veneau de-a rostogolul din inaltul cerului si pana aproape de casa si tata tare se mai bucura cand ii vedea. Nu-mi amintesc sa fi reusit sa-i inmulteasca.
Cand sotia s-a intors cu fetita din Moldova, a fost primul lucru care mi l-a spus. Aseara, am rugat-o sa o sune pe mama si sa-i ceara mai multe detalii. Si asa a fost posibil acest articol. Din pacate, mama sotiei nu cunoaste rasele si alte detalii nu sunt. Important e ca o femeie de la tara (care ulterior la barbat acasa nu a mai avut niciodata porumbei) tine minte acel amanunt care a impresionat-o cand era copil, siragul de tumbe pana aproape de casa. Probabil ca "inaltul cerului" nu inseamna neaparat foarte sus. Oricum, puteau fi zariti in momentul cand executau morisca.
M-am dus pe urma recomandarii...si am dat de cine crezi, sotul reginei florilor de pe blog...asta cred ca te face regele porumbeilor, nu? Trebuie sa-ti marturisesc ca cei care iubesc porumbeii sint oameni tare faini...si se pare ca imi viziteaza blogul atit de cind l-ai recomandat tu ca m-a facut sa ridic din sprincene si sa caut motivul.
ReplyDeleteMultumiri din inima...asa cum tie iti place zborul porumbeilor...asa ma satisface pe mine sa stiu ca cineva a schitat un zimbet citind cele ce scriu...
Blessings...
Multumim doamna Rodica, sunteti generoasa insa nu suntem decat niste novici :)
ReplyDeleteSi noi multumim pentru articolul care ne-a veselit.