Zburator Visiniu Codalb Romanesc

Face parte din grupa porumbeilor zburători cu cioc mijlociu şi coada lată.



Originea: s-au format şi sunt crescuţi la Bucureşti, începând din primul deceniu al secolului trecut(20), dar se întâlnesc în număr mai restrâns şi în alte regiuni ale ţării.



Aptitudini de zbor: crescuţi mai ales pentru frumuseţea lor, antrenaţi la zbor, zboară cu bune rezultate în stol.



Impresia generală: porumbel de talie mijlocie spre mică, cu o configuraţie proporţională a corpului şi un penaj vişiniu, frumos, catifelat cu luciu metalic.



Caractere de rasă:



Capul: mic, colţuros, având fruntea înaltă, ceafa uşor arcuită.



Ochii: galbeni-portocalii cu gene albe, duble, având structura fină, iar culoarea albă.



Ciocul: mijlociu, drept, acvilin şi alb, mai închise la porumbiţe. De asemenea, ciocul codalbilor guleraţi este mai deschis la culoare decât al codalbilor simpli. Umflăturile de la baza ciocului sunt mici, cordiforme şi pudrate cu alb.



Gâtul: scurt, uşor înclinat înainte şi puţin arcuit.



Pieptul: musculos, bombat şi purtat scos în afară.



Spinarea: îngustă, ceva mai scurtă decât la cei cu chenare, scobit în linii concave.



Aripile: lungi, late şi trenate, strâns lipite de corp.



Coada: lată, plată şi uşor desfăcută în evantai, compusă din 15-17 rectrice, formează în prelungirea corpului o frumoasă linie orizontală. Glanda uropigiană lipseşte.



Picioarele: scurte, neâncălţate; ghearele au aceeaşi culoare ca şi a ciocului.



Penajul: des, elastic, mătăsos, strâns lipit de corp.



Varietăţi de culoare: Culoarea este roşie-vişinie.



Culoarea şi desenul: Culoarea este plină, uniformă pe întreg corpul, cu luciu, având reflexe metalice; remigele primare au pe vârfuri oglinzi albe (boabe de porumb albe). Se întâlnesc simpli, grivi, având coada albă, preferându-se exemplarele cu pene sub şi supra codale în întregime de culoare albă (crupa complet, iar dedesubt începând de la cloacă).



Greşeli grave: Corp mare, sivări în aripi; vineţi pe burtă, culoarea deschisă a penajului, lipsa completă a oglinzilor în aripi; exemplarele gulerate având şi coada într-un alb continuu.



Mărimea inelului: 7 mm.



Sursa, ”Rasele de porumbei din România” de Feliciu Bonaţiu

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Prospectiuni ilegale?

Roller-ul de Birmingam - un concurent serios

Jucătorul de Călăraşi - între mit şi realitate