Standard Zburator Orbetean Romanesc
Face parte din grupa porumbeilor zburatori cu cioc mijlociu si coada lata.
Originea: rasa a fost selectionata pe la inceputul acestui secol, de catre crescatorul bucurestean Ivan Orbetu.
Aptitudini de zbor: este o rasa cu calitati duble: de zbor si de culoare. Durata zborului este de 3-5 ore, in stol.
Impresia generala: porumbel cu lungime totala de 34-35 cm, scurt, inclina doar usor inspre coada.
Caractere de rasa:
Capul: mic, rotund, fruntea si ceafa bombate, nemotat.
Ochii: galbeni, inconjurati cu inele duble, nu prea carnoase, galben albicioase (geana moarta).
Ciocul: are lungimea de 13-15 mm, drept, gros si alb. Umflaturile de la baza ciocului sunt mici, netede si pudrate cu alb.
Gatul: scurt, gros la baza, se ingusteaza progresiv spre cap, purtat arcuit. Barbia scobita.
PIeptul: larg, rotunjit, bombat, purtat usor ridicat; perimetrul toracic este de 25 cm.
Spinarea: scurta, larg in umeri, putin concav intre umeri, se ingusteaza usor spre baza cozii; cuprionul usor nucat.
Aripile: au lungimea de 21.5-23 cm, largi in umeri. Remigele sunt purtate langa coada, usor trenate sau purtate pe primele rectrice exterioare (netrenate). Anvergura 64-65 cm.
Coada: lunga de 11-13 cm, lata, plata, cu tinuta orizontala. Numarul penelor cozii este de 14-16.
Picioarele: de lungime mijlocie, 7.5-8 cm, neincaltate.
Penajul: bogat si bine strans de corp.
Culoarea si desenul. Culoarea corpului, gatului si gusei maro-roscate deschis, spinarea si capacele aripilor rosii ruginii, sfarcurile negre, brmat, cu alb sau siv, iar coada maro-roscata, terminata cu chenar negru. Se mai deosebesc varietati de culoare, care insa nu sunt apreciate de crescatorii rasei, fiind considerati ca rasa pura doar "orbetenii ruginii" descrisi anterior. Astfel, se intalnesc "orbeteni pe crap", cu capacele aripilor si cuprionul acoperite cu pene rosii mai deschise, marginite cu rosu mai inchis, ceea ce le da un aspect solzat; "orbeteni pe gut" (guti pe orbeteni) au capul, gatul, cuprionul si coada negre, iar restul corpului rosu-ruginiu; "orbeteni sivati" orbeteni brumarii au dungi albe pe aripi, iar coada scrisa sau sivata; "orbeteni almondati" (orbeteni mucezi) care sunt cunoscuti sub denumirea de "rasa lui Cerchez", au penajul impestritat in trei culori si anume: baza penelor alba, zona mijlocie rosie si varful negru.
Dupa desen, deosebim urmatoarele categorii de orbeteni:
- orbeteni simpli, fara left alb la gat;
- orbeteni leftati, cu o pata in forma de semiluna in partea anterioara a gatului;
- orbeteni gulerati, cu guler alb in jurul gatului.
Greseli grave. Corp mare, schelet puternic, picioare lungi, tinuta ridicata, coada ingusta sau indreptata in jos, exemplare cu nuca, cap mare, crestet plat, ciocul lung, subtire, canit cu maro, gat usor indreptat inainte, picioare inalte, incaltate, coada ingusta, culoare diferita de cea prescrisa.
Marimea inelului: 7 mm.
Sursa: "Rasele de porumbei din Romania" de Feliciu Bonatiu
Proprietar pasare: Florin Oprea, Constanta.
Poza pusa la dispozitie de dl. Bogdanel Tanasescu.
Alte poze puse la dispozitie de dl. Florin Oprea:
si poze n-avem?
ReplyDeleteBa da dar nu sunt ale mele. Gasesti la www.pigeons-romania.ro . In Targu Jiu nu sunt crescatori de orbeteni sau nu stiu eu …
ReplyDeleteori nu merge la mine, ori linkul nu e bun
ReplyDeleteacum e bun linkul
ReplyDeleteporumbelul din prim plan, conform standardului, are doua greseli grave. ciocul canit cu maro si gat usor inclinat inainte
ReplyDeleteUltimele doua fotografii, sunt ale puilor masculului cu defecte grave. Sper sa ma apropii de standard, coloristic, cat mai curand. Pentru mine prima grija a fost nu aspectul, ci caracteristicile de zburator ale rasei, motiv pentru care am introdus in lotul de zbor cateva exemplare de Tippler. Este cunoscut faptul ca Orbetenii, ca multe alte rase de zbor romanesti, au devenit pasari de voliera la care s-a urmarit in principal culoarea si desenul. Pentru interesati, in Bucuresti am intalnit crescator, cu cotete/voliere demne de invidiat, in care tine printre altele si Orbeteni (de show, probabil premiati) care n-au zburat niciodata mai departe de hranitori sau cuibare.
ReplyDeleteFelicitari pentru obiectiv si realizari.
ReplyDeleteAti folosit cumva si ciungi de Ploiesti ?
ReplyDeleteNu. Numai cateva perechi de Tippler.
ReplyDeleteMa refeream la “lucrul” genetic, nu la antrenamente. Puiul din ultima poza aduce un pic a ciung de Ploiesti (nu sunt specialist).
ReplyDeleteNu. Nu i-am amestecat cu nimic. Am cumparat 3 perechi, am ramas cu doua pe care le-am amestecat cum am putut pentru a-i aduce in standard. Urmeaza consangvinizarile.
ReplyDeleteam si eu un mascul..nus de unde pot face rost de o femela...
ReplyDelete