Feathers with love

Incredibila abilitatea uliului porumbar de a se strecura printre trunchiuri de copac si locuri inguste. Este un maestru al ambuscadelor.

Parca ne-am saturat de stilul "cioc de papagal". Iata si varianta "cioc de vrabiuta" :) . Ma intreb cu ce ii hranesc... Imi plac totusi. Daca va place, explorati tot albumul de acolo.

L-am denumit asa din cauza primului film cu uzbeci ce par lucrati. Desigur, nu toti si nu ma pot opri sa nu remarc cat de frumoase sunt unele exemplare din aceasta voliera. Ca aceasta pereche de exemplu (in poza nu se vad bine insa in film se pot aprecia): Si iata originalul ca referinta: Privind Uzbechii la ei acasa se vad clar diferentele. Dar si in acest film dedicat rasei veti vedea atat exemplare clasice, armonios proportionate, cat si exemplare conform curentelor moderne, cu cioc-papagal, ochii de broasca, cap prea mic. Cum ar fi acest exemplar, prezentat cu mandrie de proprietar: Si daca te uiti la un clasic, diferentele sunt mari: Imi place in mod deosebit varianta aceasta de culoare:

Filmul: Adakale Stories, by Ismet Arasan Text de Eliza Zrdu: "Filmul este un colaj de povesti de pe insula pierduta Ada Kaleh, stearsa de pe fata pamantului in 1970 de catre regimul comunist. Situata in apropiere de Orsova, insula a fost acoperita complet de apele lacului de acumulare al hidrocentralei de la Portile de Fier. Demersul filmului de recuperare a acestui loc pierdut sub ape consta in colectarea unor rememorari ale oamenilor care au trait acolo. Descoperim astfel un loc paradisiac unde oamenii de diferite nationalitati traiau laolalta in cea mai deplina intelegere, departe de trepidatiile lumii de dincolo de ape. Un inceput oarecum didactic prezinta istoria insulei de la primele atestari prin documente si primele legende despre locuitorii sai pana la momentul infam al distrugerii sale complete in 1970. Istoria oficiala este apoi lasata deoparte pentru a face loc relatarilor celor care au supravietuit insulei. Adultii si batranii de acum reinvie momente importante sau e...

Sunt porumbei frumosi, codalbi pe rosu intens, cu coada lata, purtata orizontal atunci cand merg, iar cand stationeaza, se sprijina in ea. Si nu sunt orice fel de pasari, ci unele care mai prezinta si performante. Concluzie: Desigur, Australia nu e o zona specifica acestui porumbel. Nu e nici macar vecina apropiata. Porumbeii se importa foarte greu si carantina este scumpa. Nu oricine isi permite si asta face si pretul de vanzare foarte mare. Probabil ca nu sunt multe crescatorii care sa aiba astfel de porumbei si se vor consangviniza rapid, insa, pentru pasionati, acesti porumbei vor produce satisfactie si bucurii pentru cativa zeci de ani. Insa asta este benefic doar celor cateva persoane care isi pot permite aceasta rasa si nu e favorabil in nici un fel rasei in sine daca nu reusesti sa creezi nuclee de dezvoltare in zona in care ai adus porumbeii. Daca nu ai puterea financiara sa-i pastrezi in rasa pura, atunci trebuie sa ai la dispozitie macar pasari locale cu caractere asemanato...

Pa-Par Tabrizi Sunt porumbei crescuti pentru culorile lor dar in special pentru incaltarile masive. Cu cat incaltarile sunt mai mari, cu atat sunt mai apreciati. Sunt crescuti in toate culorile. Capul nu trebuie sa aiba mot. Sunt de asemenea buni performeri, executand tumbe des. Sunt tumbleri. Porumbeii din poze au penele de la picioare scurtate.

Cuvant inainte In tentativa de a afla mai multe despre originile porumbeilor nostri, mi-am dorit sa cunosc porumbeii din Orientul Mijlociu. Desigur, despre porumbeii Turciei se stiu deja foarte multe in special datorita multimii de situri turcesti de profil. Insa Orientul Mijlociu nu inseamna numai Turcia. Din punct de vedere columbofil, mai inseamna si Siria, Irak, Iran. Cu Siria inca nu am avut prea mare succes iar in Irak inca domneste haosul asa ca raman in continuare dosare deschise. Insa recent am gasit mai multe despre porumbeii actuali ai Iranului. Dar si cate ceva despre istoria lor. De ce toate acestea? Este bine de stiut ca multe rase de porumbei ce au constituit baza pentru rasele europene inca mai exista si sunt crescute in "rasa pura". Si asta se datoreaza in mod special izolarii de restul lumii si costurilor ridicate in cazul importarilor, dar si a culturii favorabile cresterii porumbeilor. Este foarte interesant de stiut faptul ca in Iran predomina rasele de t...